Afectarea nervului facial la origine sau pe traiectul său se numește pareză sau paralizie facială. O leziune supranucleară, deasupra nucleului de origine, determină paralizie facială de tip central. Aceasta se manifestă prin scăderea tonusului muscular în jumătatea inferioară a feței de partea afectată.
Pareza faciala centrala si pareza faciala periferica: care este diferenta?
Pareza faciala periferica este o problema cauzata de inflamarea unuia dintre cei doi nervi care controleaza muschii de pe fiecare parte a fetei. Aceasta este cea mai frecventa forma de paralizie faciala.
Mai rar, nervul este afectat la originea sa, in interiorul creierului (in timpul unui accident vascular cerebral, de exemplu): aceasta se numeste pareza faciala centrala. In acest caz, partea superioara a fetei (in special fruntea) este adesea crutata, iar simptomele paraliziei faciale privesc in principal partea inferioara a fetei. Pe de alta parte, alte tulburari neurologice sunt aproape intotdeauna asociate, cum ar fi pareza muschilor bratului sau a unei jumatati a corpului.
Pareza faciala periferica
Cea mai frecventa forma de pareza faciala periferica este pareza faciala idiopatica, cunoscuta sub numele de a frigore sau paralizie Bell.
Pareza faciala a frigore este o paralizie cu debut brusc, fara o cauza evidenta. Cu toate acestea, debutul sau pare sa se explice prin reactivarea unui virus din grupul herpesului (HV 1 responsabil de herpes labial) ,prezent in ganglionul geniculat (ganglion nervos al nervului facial, situat in osul tamplei). De obicei, aceasta regreseaza.
Pareza faciala periferica afecteaza cel mai adesea o intreaga jumatate a fetei, de la frunte pana la barbie, si se manifesta prin:
slabiciune, paralizie incompleta sau paralizie completa;
lipsa afectarilor muschilor implicati in masticatie (acestia sunt controlati de un alt nerv).
Evolutia simptomelor:
Uneori apar „semne de avertizare” initiale, cu dureri persistente in spatele urechii sau in zona obrazului, ori rigiditate la nivelul gatului, disconfort care dureaza cateva zile. Pareza apare apoi brusc (in cateva ore).
Expresia faciala:
absenta miscarilor faciale pe o parte si expresie fixa;
pielea de pe frunte este neteda si nu mai are riduri;
obrajii si coltul gurii sunt cazuti;
imposibilitatea de a indrepta buzele si de a fluiera.
Pierderea senzoriala (nu sistematica):
tulburari care afecteaza senzatia tactila, sensibilitatea la durere sau temperatura;
pierderea unilaterala a gustului, care afecteaza jumatatea superioara a limbii;
probleme de auz (zgomote percepute ca fiind prea puternice).
Probleme oculare:
ochiul nu se mai poate inchide;
ochiul nu mai poate clipi, marginea pleoapei inferioare este intoarsa spre exterior;
apare riscul de uscaciune si inflamatie a corneei si conjunctivita.
Evolutie:
sanse mari de regresie, cel putin partiala, cu vindecare spontana in 60 pana la 80% din cazuri;
simptomele reziduale pot persista (de exemplu, contractii ale muschilor faciali, asimetrie faciala).
Pareza faciala centrala
Pareza faciala centrala isi datoreaza numele leziunii centrale a nervului, in ceea ce se numeste nucleul trunchiului cerebral. Aceasta este originea nervului. De cele mai multe ori, este afectata o singura parte a fetei. Cu toate acestea, pe masura ce se deplaseaza de la trunchiul cerebral spre periferie, afectarea nervului facial drept se poate observa in jumatatea stanga a fetei si viceversa.
Simptomatologia poate fi, de asemenea, diferentiata de cea a parezei faciale periferice. In acest caz, pareza faciala apare in zona muschilor faciali de sub pleoapa, deoarece muschii de deasupra pleoapei sunt alimentati de ambele emisfere cerebrale. Desi pareza faciala centrala este, de obicei, de scurta durata, ea poate fi simptomul unei afectiuni mai grave, cum ar fi infarctul cerebral.
Prin urmare, se recomanda insistent acordarea imediata a asistentei medicale.
Afecteaza in general jumatatea inferioara a fetei (de exemplu, zona gurii).
Impulsurile nervoase care controleaza miscarile fruntii si inchiderea pleoapelor provin din ambele emisfere ale creierului.
Insuficienta unilaterala a centrului nervos este compensata de emisfera neafectata a creierului.
Pareza faciala, cauze si tratament
→ Cauze pareza faciala periferica
Paralizia faciala idiopatica (paralizie Bell):
aparitie brusca a paraliziei periferice;
nu exista o cauza clar identificabila;
adesea, este rezultatul unei raceli.
Leziune mecanica:
comprimarea (strivirea) nervului la baza craniului (tumoare, fractura a bazei craniului).
Infectii:
infectii locale in conductul auditiv sau in regiunea urechii (afectarea directa a nervului);
frecventa: otita cronica a urechii medii (otita medie);
alte infectii: herpes zoster, poliomielita, borrelioza Lyme, MEVE, sifilis, HIV, tuberculoza.
Boli neurologice:
Proceduri medicale:
risc scazut de paralizie faciala, de exemplu, in cazul injectiilor (anestezic local).
→ Cauze pareza faciala centrala
Alimentarea deficitara cu sange a creierului:
AVC;
traumatism cranian cu hemoragie intracraniana.
Scleroza multipla
Anevrism
Tumori (rare)
Diagnosticare pareza faciala
Posibile examinari:
examinarea muschilor faciali;
examinarea canalului auditiv (otoscopie) si a urechii externe;
RMN (imagistica prin rezonanta magnetica);
tomografie computerizata;
examinarea lichidului cefalorahidian daca se suspecteaza o cauza infectioasa;
masurarea activitatii electrice a muschilor (electromiografie, in special in cazurile de vindecare lenta).
Pareza faciala, tratament posibil
Scopul tratamentului parezei faciale este de a accelera recuperarea, de a preveni complicatiile si de a reduce simptomele. In cazul in care exista o cauza evidenta, tratamentul o va viza direct pe aceasta sau poate fi prescris si in cazul unor sechele.
Acupunctura- un rol important în tratamentul complex al acestei afecțiuni. Inițiata din primele zile, saptamâni fabvorizează vindecarea mult mai rapid. Numărul de ședințe este în dependența de gravitatea afectării și forma.
Cand pareza faciala este idiopatica, tratamentul medicamentos initial presupune prescrierea de corticosteroizi dupa schema, antiinflamatorii, vitamine si instilarea de picaturi oculare sau unguent antiseptic in timpul zilei, pentru a limita riscul de complicatii oculare.
In unele cazuri de pareza faciala severa, tratamentul antiviral pare a fi eficient.
Durata parezei faciale
Durata paraliziei faciale depinde de cauza acesteia. In majoritatea cazurilor, este complet reversibila in cateva saptamani, desi in unele cazuri pot persista unele sechele.
Ce pot sa fac eu insumi?
Daca nu pot inchide pleoapa: protectie pentru ochi.
Aplicarea de lacrimi artificiale in timpul zilei (previne uscarea ochilor).
Noaptea: umezirea cu unguent oftalmic.
Acoperiti ochii cu o masca de protectie pe timp de noapte.
Exercitii fizice in fata unei oglinzi (pot mentine restul functiilor oculare si pot contribui la reabilitarea acestora).
Nu faceti exercitii fizice excesive: 20-30 de minute pe zi (in 3 sau 4 etape) sunt suficiente.
Cea mai eficienta și pozitivă dinamică este combinarea metodelor medicamentoase și alternative de tratament.
Vă așteptăm la Cabinet Acupunctura Moldova pentru un final de succes.
Cu resect Dr. Popa Angela, acupunctor categoria superioară.