Acupunctura în tratamentul complex al paraliziei faciale și consecințelor ei.Sinchinezia facială, spasmul facial, contractura.

Pareza faciala – de ce apare, afectiuni asociate si tratament.

Pareza faciala reprezinta pierderea abilitatii de a misca muschii faciali, luand forma unei pierderi a simetriei fetei, vizibila mai ales prin afectarea mimicii. Aceasta situatie medicala poate atrage atentia atunci cand observam un colt al gurii mai cazut decat celalalt, vizibil mai ales in timp ce zambim sau vorbim.

Cand inervatia muschilor fetei nu mai functioneaza, muschii nu primesc impulsurile necesare contractiei si miscarii. Apare o pareza sau paralizie faciala ce afecteaza o parte a fetei, cu importante efecte functionale si estetice, dar si emotionale.

Pareza faciala este o problema caracterizata prin scaderea fortei musculare la nivelul fetei, aceasta afectand de obicei doar o parte a acesteia (pareza Bell). In majoritatea cazurilor, „slabirea" muschilor este temporara si se poate ameliora odata cu trecerea timpului (semipareza faciala).

De ce apare pareza faciala?

Nervii faciali sunt cea de-a 7-a pereche de nervi craniani. Nervii faciali sunt cei care controleaza muschii de la nivelul fetei. Acesti nervi trec printr-un orificiu ingust din creier catre fata. Atunci cand nervul facial este inflamat, invelisul protector al nervului va fi afectat, ceea ce inseamna ca semnalele transmise de la creier catre muschi nu vor fi transmise asa cum trebuie, determinind slabirea sau pareza muschilor faciali (pareza faciala).

Aceasta pereche de nervi preia informatiile motorii de la nivelul fruntii, permitand incretirea acesteia, dar si de la nivel ocular, in momentul strangerii din ochi. Transmite inclusiv miscarile buzelor in caz de fluierat, iar din punct de vedere senzitiv, preia informatiile de la portiunea anterioara a limbii. Nervul facial este responsabil pentru controlul muschilor faciali si a gustului si se extinde din puntea cerebrala pana la muschii faciali si glandele salivare. Acest nerv controleaza si gustul din partea anterioara a limbii.

Aceste functii se deterioreaza cand nervul facial este afectat de-a lungul traseului sau, iar simptomele variaza in functie de nivelul de afectare a nervului.

Exista un nerv facial pentru jumatatea stanga a fetei si un altul pentru jumatatea dreapta. Acesta este motivul pentru care tulburarile asociate paraliziei faciale apar de o parte sau de alta, separand fata de-a lungul unei axe verticale.

Pareza faciala periferica

Cea mai frecventa forma de pareza faciala periferica este pareza faciala idiopatica, cunoscuta sub numele de a frigore sau paralizie Bell.

Aceasta reprezinta 72% din paraliziile faciale periferice. Afecteaza intre 15 si 30 de persoane din 100.000. Este la fel de frecventa la barbati ca si la femei, atingand un maximum in jurul varstei de 40 de ani.

Pareza faciala a frigore este o paralizie cu debut brusc, fara o cauza evidenta. Cu toate acestea, debutul sau pare sa se explice prin reactivarea unui virus din grupul herpesului (HV 1 responsabil de herpes labial) ,prezent in ganglionul geniculat (ganglion nervos al nervului facial, situat in osul tamplei). De obicei, aceasta regreseaza.

Pareza faciala periferica afecteaza cel mai adesea o intreaga jumatate a fetei, de la frunte pana la barbie, si se manifesta prin:

• slabiciune, paralizie incompleta sau paralizie completa;

• lipsa afectarilor muschilor implicati in masticatie (acestia sunt controlati de un alt nerv).

Evolutia simptomelor:

Uneori apar „semne de avertizare” initiale, cu dureri persistente in spatele urechii sau in zona obrazului, ori rigiditate la nivelul gatului, disconfort care dureaza cateva zile. Pareza apare apoi brusc (in cateva ore).

Expresia faciala:

• absenta miscarilor faciale pe o parte si expresie fixa;

• pielea de pe frunte este neteda si nu mai are riduri;

• obrajii si coltul gurii sunt cazuti;

• imposibilitatea de a indrepta buzele si de a fluiera.

Pierderea senzoriala (nu sistematica):

• tulburari care afecteaza senzatia tactila, sensibilitatea la durere sau temperatura;

• pierderea unilaterala a gustului, care afecteaza jumatatea superioara a limbii;

• probleme de auz (zgomote percepute ca fiind prea puternice).

Probleme oculare:

• ochiul nu se mai poate inchide;

• ochiul nu mai poate clipi, marginea pleoapei inferioare este intoarsa spre exterior;

• apare riscul de uscaciune si inflamatie a corneei si conjunctivita.

Tratament:

1. Remedii medicamentoase antiinflamatorii și vitamine.

2. Acupunctura faciala și generala

3. Laseropunctura

4. Exerciții faciale

5. Masajul facial.